Scrie-mi, suflete, scrie-mi.
Scrie-mi durerea, greul, libertatea.
Spune-mi, tocule, spune-mi,
Unde în lume să îmi las și eu pecetea.
Scrie-mi suflete, scrie-mi,
Un alt poem să îmi sting setea
De artă, Dumnezeu, de liniște, de oameni  — 
Buni.
De vechi salcâmi —
Ce ne-au văzut copii din vremurile-n care nu erau ecrane,
Ce nu știau decât să râdă și cereau numai bomboane.

Scrie-mi suflete, scrie-mi,
O altă odă înspre mulțumire;
Și recunoștință.
Scrie-mi poeme vechi, udate cu credință.
Mai fă suflete numai artă și lumină-n calea ta,
Nu mă lăsa s-ascult pe nimeni decât Poezia ta.