I created a woman who I love. I created Her to feel as Sunny as the Summer and as Powerful as the Sea.
All I want to be is that song you keep on replay, The one that says it all that you could never say, Travel around the world from ear to ear, And mend all the hate, the sorrow and fear. Fly through the crowd from heart to heart And keep our world from falling apart - Through Love, Through Light, Through Art.A’dala Innia
Secretul cel mai adânc este că viața nu e un proces de descoperire, ci unul de Creație. – N.D. Walsch, Conversații cu Dumnezeu
iubire
Fărâme de speranță alunecă-n noapte,
Se-aștern pe asfalt cu candoare.
Din gura-ți divină, doar miere și lapte,
În sufletu-mi vară cu sfântă lumină,
Atingerea mării și șoapte.
OMAGIU CĂTRE GEORGE COȘBUC
Sub nori de furtună și cer prea greoi,
Copaci blânzi și negri, dar triști și cam goi
Se-nghesuie-n zare s-ascundă de voi
O poartă.
I-am pus să vegheze frântura de suflet
Și-au promis sa păstreze bucata de zâmbet
Pe care cândva a uitat-o-n grabă și-n plânset
O fată.
Am venit să o iau dup-aproape o viață.
Trec iarăși prin gardul ascuns de verdeață
Și-ajung pe tărâmul ce mi-a fost prefață
Odată.
Livadă răruță se uită crispat,
Câmpia se miră ce mult m-am schimbat,
Iar dealul m-alină c-un zâmbet curat
De tată.
Mi-așez mintea-n iarbă.
Mângâiat de culori,
Sufletu-mi zburdă prin micile flori
Și inima-mi pleacă încet către nori
Împăcată.
numai unul
Printre dealuri batrâne și ceață prea deasă,
Se-ntoarce prin vremuri de pe fronturi spre casă.
Nu are nevastă.
Nu-i stă nimeni în poartă cu speranță și dor,
Cum stă famila celor ce pe fronturi nu mor.
Prin războaie, tumult, greutăți și terori,
El n-are pe nimeni, deci vine ușor…
Cu pași mici, fruntea trasă, plecat de rucsac,
Îmbătrânit și matur, pierdut și posac.
E tânăr ca fagul, zvelt și frumos,
Dar l-a-mbătrânit batalionul și războiul tăios.
Nici nu știe că ea îl așteaptă de mult,
Că-i plânsă de dor, de griji, de tumult,
Că nu știe de-i viu, de-i mort, de mai vine vreodată,
Sau dacă-i trece prin minte măcar că-l așteaptă o fată.
Frumoasă și ea, hărnicuță, voioasă,
A mai cerut-o în ani jumătate de sat de nevastă.
Însă seara mereu ea plânge-n poartă și toarce,
Neștiind dacă iubitul i se va mai întoarce.
Îl vede din zare, îi aleargă în cale,
Îi sare în brațe, cad amândoi din picioare,
Tăvăliți în iarbă, el surprins, ea zglobie,
Își zâmbesc cu dor. El e viu, ea e vie.
,,Nu mă mai lăsa, bărbate, peste ani niciodată,
Că era de durere să mă găsești rece și moartă.
Nu mă mai lăsa, omule, așa singură-n lume,
Că dacă nu mă dau ție, n-am nici rost, n-am nici nume.”
A woman's heart is a deep ocean of secrets - Gloria Stuart
I've put mine in words:
Akasha 