iubire

Fărâme de speranță alunecă-n noapte,

Se-aștern pe asfalt cu candoare.

Din gura-ți divină, doar miere și lapte,

În sufletu-mi vară cu sfântă lumină,

Atingerea mării și șoapte.

OMAGIU CĂTRE GEORGE COȘBUC

Sub nori de furtună și cer prea greoi,
Copaci blânzi și negri, dar triști și cam goi
Se-nghesuie-n zare s-ascundă de voi
O poartă.

I-am pus să vegheze frântura de suflet
Și-au promis sa păstreze bucata de zâmbet
Pe care cândva a uitat-o-n grabă și-n plânset
O fată.

Am venit să o iau dup-aproape o viață.
Trec iarăși prin gardul ascuns de verdeață
Și-ajung pe tărâmul ce mi-a fost prefață
Odată.

Livadă răruță se uită crispat,
Câmpia se miră ce mult m-am schimbat,
Iar dealul m-alină c-un zâmbet curat
De tată.

Mi-așez mintea-n iarbă.
Mângâiat de culori,
Sufletu-mi zburdă prin micile flori
Și inima-mi pleacă încet către nori
Împăcată.

numai unul

Printre dealuri batrâne și ceață prea deasă,

Se-ntoarce prin vremuri de pe fronturi spre casă.

Nu are nevastă. 

Nu-i stă nimeni în poartă cu speranță și dor,

Cum stă famila celor ce pe fronturi nu mor.

Prin războaie, tumult, greutăți și terori,

El n-are pe nimeni, deci vine ușor…

Cu pași mici, fruntea trasă, plecat de rucsac, 

Îmbătrânit și matur, pierdut și posac.

E tânăr ca fagul, zvelt și frumos,

Dar l-a-mbătrânit batalionul și războiul tăios.

Nici nu știe că ea îl așteaptă de mult,

Că-i plânsă de dor, de griji, de tumult,

Că nu știe de-i viu, de-i mort, de mai vine vreodată,

Sau dacă-i trece prin minte măcar că-l așteaptă o fată.

Frumoasă și ea, hărnicuță, voioasă,

A mai cerut-o în ani jumătate de sat de nevastă.

Însă seara mereu ea plânge-n poartă și toarce,

Neștiind dacă iubitul i se va mai întoarce.

Îl vede din zare, îi aleargă în cale,

Îi sare în brațe, cad amândoi din picioare,

Tăvăliți în iarbă, el surprins, ea zglobie, 

Își zâmbesc cu dor. El e viu, ea e vie.

,,Nu mă mai lăsa, bărbate, peste ani niciodată,

Că era de durere să mă găsești rece și moartă.

Nu mă mai lăsa, omule, așa singură-n lume,

Că dacă nu mă dau ție, n-am nici rost, n-am nici nume.”