Dacă vreodată ne pierdem, să nu uiți de săruturi și șoapte,
de fantezii și atingeri și discuții în noapte,
de stelele noastre în privirea-ți de lapte,
sau că unul fără altul suntem doar... Jumătate.

Deci să vii să mă cauți; să mă iei înapoi,
să ne-mpăcăm totdeauna cum am zis calzi și goi,
să nu uiți c-am promis că luptăm mereu pentru noi,
c-o să creștem, creăm și că nu suntem doi.

Nu ar fi nimeni ca Tine și nimeni ca Mine,
ar fi o viață petrecută-n regret și suspine,
în căutări infinite, dureri, serpentine,
s-ar rupe Cerul și Calea, s-ar stinge Semnele vaste,
s-ar schimba viitorul și-ar plânge astrele noastre.

Să nu mă lași și de uit că doar împreună putem
să creștem, să simțim ce am venit să creăm,
să ne-mplinim misiunea ce-am ales-o-mpreună,
realizarea Dragostei abolute într-o lume nebună.

Leave a comment