Soare și pace-n România, dar dincolo de munți
Printre ruine prăfuite, de-un an deja sudori pe frunți,
Copii cu arme-n spate, familii cu bagaje luate, 
Morminte-adânci și reci de ruși și ucrainieni săpate
Cruci prea devreme împlântate-n lacrimi reci și rugăciuni fierbinți,
Se merge la serviciu pintre pietre, 
a Europei șoapte, lacrimi de sfinți,
se plânge și strigă și se strânge din dinți, 
Se luptă tineri pentru ce-i al lor, 
se luptă încă-n ruga noastră și a lor părinți.

În epoca păcii și-a grandioasei Europe unite,  
după atâtea războaie, eforturi, după atâtea izbânde,
După atâta progres, după atâta deces,
Dup-atâta diplomație și atâta succes,
un tiran zdruncină pacea
Întregului glob pământesc.

De ce nu-ți ajunge? Pământul vostru-i a vost’
Iar granițele noastre-s create cu pace și rost,
Iar țările noastre vechi comunică și se-ajută frumos.

Într-un context ca acesta puteam să creștem cu toții-mpreună…
Ne-am străduit atâta să creăm o lume mai bună,
Să ne depășim strămoșii, să-nălțăm conștiința globală,
Să ne creștem copiii-n iubire și în pace mondială…

Eram aproape de reușită și de bunăstare comună,
Națiuni altă dată-n cuțite acum se țineau strâns de mână,
Pân-ai început să ceri cu armate și foc ceea ce nu-ți aparține.
Dar luptă-ai noștri pân’ la sânge, pentru familie și bine,
Și vor lupta mai departe, pentru ei, pentru ai lor, pentru mine.

Și îi susținem cu toții, cu arme și pâine, 
Cu rugăciuni ca-ntre frați, cu lumină, iubire,
La nevoie cu bombe și-armate dacă trebuie să venim peste tine,
Până vezi că totu-n viață se plătește iar pământul nu-nseamnă nimic
Dacă e obținut prin lacrimi și sânge, 
Prin pierderi, constrângeri… 
Până-nțelegi că-ntre lideri ai rămas prost și mic.

Conștiința universală e mai înaltă și-apa noastră nu-i roșie, ci-albastră,
Și vei plăti ce-ai creat, Kharma-i rapidă și aspră,
suntem înalți și puternici și nu ne coborâm la nivel,
Să protejăm noi poporul tău dacă ție nu-ți pasă de el.