Ce frumoasa-i iarna Ta, Doamne.
Cand luminite se-aprind pe coline
Cand se-aprind in case, in camine si in mine.
Cand se-aprind in oameni, Tata, se-aprind pentru Tine,
pentru iubirea Ta de oameni prin ceata noastra deasa
Ce mare-i lumea Ta, Doamne, ce mare si frumoasa…
Iarta-ma ca n-o vad mereu, Tata,
ca nu-s mai demna, mai breaza, 
iarta-ma ca nu onorez viata, pamantul tau vechi si bun, oamenii tai dragi
Dar ce frumoasa-i iarna Ta astazi, Doamne,
cu fulgi si lacrimi pe-obraji.

Lasa-ma s-o vad mereu asa, Tata, in Lumina, in miraj,
Prin ochii tai, Doamne, prin buzele Tale s-o rostesc,
Cu mainile Tale calde s-o oblojesc, ingrjiesc,
Fii in mine Doamne cum esti in iarna si-n luminitele noastre
Fa din mine salasul Tau, Doamne, cum sezi in Ceruri si-n astre
Fii Tata tot in mine, fiecare gand, simtamant,
Ce frumoasa-i iarna, Ta, Tata, trebuia s-o pun in cuvant.
Ce sublim doarme Natura Ta, Doamne si se odihneste
Zici ca-ntreg Pamantul in rugaciune Tie soptit se uneste.