lasand in urma mea poeme despre voi si despre mine,
trec si eu pe aici, prin lumea asta mare
marcand pe fiecare
cu cate-un vers, cu cate o culoare, 
cu cate-o vorba buna, cate-o lacrima sau floare.
va stiu pe multi, a trecut totusi o vreme
iar eu nu sunt genul pe langa care
sa treaca viata doar asa
mi-a spus candva totusi mama si mare dreptate are
ca viata nu e blanda cu cei care
o iau asa in piept.
dar mie mi-a placut asa, ce-i drept.
tot ea spunea, sa-i dea Dumnezeu sanatate
‘eu nu trec prin viata fara sa fac valuri’
si Doamne, eu chiar le-am facut pe toate
spre nelinistea ei si a barbatilor de pe langa mine
chiar am facut pe alocuri cate-un tsunami care mai de care.
ai spus ca nu am liniste si nu vreau resemnare
dar eu abia recent am inceput sa iubesc viata pe pamant
nu stiu daca am mai iubit-o vreodata,
in incarnarea asta sigur nu si nici nu stiu ce mi-a venit
am lucrat mult la mine si la astea, iar acum nimeni si nimic
nu-mi va lua asta. sunt libera, Doamne
ai spune ca nu exista spiritualitate in iesiri si rasete, petreceri, intr-un cocktail, intr-un date, un flirt, in munca, infrumusetare si socializare
si ti-as spune nu exista iubire mai mare fata de Dumnezeu 
decat iubirea fata de Creatie si de viata 
respectul si aprecierea fata de fiecare
experienta si om
iar pentru asta trebuiesc traite toate din toata inima
viata nu se traieste in casa si-n rutine
ci-n lume, in tine, in mine.
asa ne vrea Dumnezeu zic eu
printre oameni, printre noi, nu printre ganduri
iubind mancarea, culorile, florile, oamenii
lasand in urma poeme, cate-un vers, cate-o culoare
cate-o vorba buna, cate-o lacrima sau floare.