Cate-am pierdut, Doamne... nestiind Cine sunt
Nestiind sa-ti pictez, sa-ti mai scriu, sa-ti mai cant
Nevazand
Frumusetea ploii, lacrimii, a omului, a pomului, 
Nevazand jocul vietii, farmecul fiecarei experiente
Dansul pasarilor, emotia fiecarui glas
Bucuria candentei
fiecarui pas
Fiecarei etape, fiecarei clipe,
Iubirea vocii mamei in etape asa-zis nefericite
De vant ma ascundeam, crezand ca ma impinge si ma alunga
Acum zambesc in imbratisarea sa puternica si lunga
Ce experienta sa ma iubeasca oamenii, sa ma provoace sau impunga
Ce experienta sa ma asez in bratele Mamei Pamant dup-o zi obositoare si lunga
Ce experienta sa am parte de casa, mancare si munca
Sa vorbesc cu corpul meu, cu un pom, cu un copil
Ce experienta sa traiesc aici ca om umil si fragil
Sa te vad din afara, dinauntru, sa te pierd, sa te chem, sa te aleg
Ce binecuvantare, Doamne, pe Pamantul Tau sa alerg
Sa nu mai stiu, sa-mi fie greu, sa fie bine si rau
Sa fiu si totusi sa aleg iar si iar sa fiu copilul Tau
Multumesc, Doamne, pentru experienta, Libertate, 
Am tot cautat mai nou definitia iubirii adevarate
Definitia iubirii supreme, calde, eterne si bune
Fara sa-mi dau seama ca o traiesc in fiecare zi prin a Ta permisiune