Injumatatita, taiata, batuta, legata.
Indurerata, speriată.
Ce fac Oamenii Tai, Doamne, cu Creatia Ta minunata.
Cred ca am fost de la inceput alaturi de om
si ca nu ma doare pentru prima data
Cred ca am fost acolo când a cazut primul pom,
prima sabie, primul sânge, ori cand a cazut prima ceartă.

Cata durere și frica în mine, Doamne, inteleg acum fiecare apus
Inteleg sangeriul Tau, Doamne si-l inteleg pe Iisus.
De ce m-ai parasit, Tata? si nu vine nicicun raspuns.
Dar fiece intrebare are undeva un ecou
Fiecare poem din Akashă găsește undeva un stilou,
Fiecare pictor din noi are-n etate-un tablou
Cum fiecare strigăt în rugă fierbinte găsește-undeva un erou.

Daca avem arta să decorăm spațiul,
atunci cu muzica decorăm timpul
Când trece greu ori nemilos, eu acolo-Ți văd Chipul.
Nu mă lăsa nici de data-această, Tată, nu mă Lăsa niciodată,
Ține-mă aproape de Poala Ta, Tată, unde nimeni să nu mai poată
Să mă țină - ciopârțită, tăiată, bătută, legată.

Ce fac Oamenii Tai dragi, Doamne, cu Creatia Ta minunata…

Salvează-mă Tu, Doamne, salvează-mă și de-această dată.
Șterge-mi lacrimile și frica de pe fața tulburată,
Înapoiază-mă Ție și mie, întreagă, curată, 
Că ai avut dreptate ca-ntotdeauna, ca un bun și-nțelept Tată.
Că vor veni ca Apostoli mincinoși, înfățișați în falsă Lumină și minune
Profitând de dorința noastră de a Te cunoaște mai bine
Dar eu știu Lumina Ta, Tată și știu cum s-alerg la Tine.
Ridică-mă-n Adevăr, în brațe și-n poala Ta sfântă
Deschide iar brațele și Cerurile când alerg la Tine, înfrântă.