Cu negură în suflet, în ochi și în speranță,

Pornesc încet dar sigur, intru încet în viață.

Mi-e frică de-ntuneric, e groază și tăcere

Și totuși zumzet tare; îmi trebuie putere.

Înfrunt sensuri absconse, priviri întrebătoare,

Furori de răutate, de teamă și trădare.

Am umbrele alături a unori oameni care

Cândva au fost acolo c-un pic de alinare.

Am pozele alături a unor clipe care

Cândva mi-au smuls iubire și zâmbet și visare.

Am visele alături a unui suflet care

Credea în lumea asta atât de rea și mare.