Lacrimi de răsărit, vântul mă zgârie pe față,
Vremea mereu m-acompaniat în pas tango în viață.
Astăzi e ceață.
Mă culc devreme fără noi, sloii de gheață
Sunt mai ușor de dus în cer de dimineață.

N-am învățat încă în astă viață
Să mă iubesc destul sau să privesc în față,
Probabil de-asta caut cu ardoare
Să mă iubești tu pentru-amândoi și încă doare 
Că eu așa iubesc. 

Voi scrie însă despre tine. Să-mi rămâi în jurnal, să-mi facă bine,
Amintiri cu Sibiul nostru, cu Chopin, dantele, petale,
Nopți de foc, artificii, fluturi și dorul pe piele...
De-ai ști cât te-am dorit și-așteptat, cât te-am visat și creat,
Mai bine n-ai fi apărut deloc, decât
Doar atât.