Mi-e sete de tine, de scris, de aerul rece…
Închisă-n castel văd iarna cum trece.
Prin geamul murdar lumina petrece
Și iar mi-e dor de El…

Nu am mai scris de mult, îmi era teamă ce-ar ieși,
Dar acum știu că am mai scris aici
Și știu cum pot iubi.

Sunt mai bolnavă dar mai împăcată ca oricând,
Îmi știu puterea fiecărui gând,
Știu să mă-ncarc din ceruri prin Cuvânt,
Acum învăț să trăiesc iarăși pe Pământ.

Știu stelele-astea, și pe mama o știu și și pe tine.
Și-acum învăț să mă mai știu pe mine.