Deschisă. Crin stropit de rouă.
Larg, alb, înalt când fulgeră și plouă.
Mă mișc ca vremea.
Nu mai sunt stabilă.
Crescând cu vremea,
Nu mai sunt copilă.
Grijă de el. — Grijă de mine și de noi…
Să fie soare! M-am urât de ploi.
Să fiu puternică-n emoția și fragilitatea mea
Să fiu puternică din nou, sa fiu a ta.
Nu mă lăsa.
Ține-mă bine, nu mai știu nici cum mă cheamă..
Nu știu ce-nseamnă
când sufletu-mi geamă.
Nu știu sa plâng, să iau săgeți direct din plin,
Nu mă descurc prin soare și sub cer senin.
M-obișnuiesc încet, eu vin de prin războaie,
Cu crucea-n spate, stropită de ploaie,
Am crescut o luptătoare, o leoaică, sunt o veterană.
Dar vreau acum să fiu soție, prietenă și mamă.
Vreau să fiu blândă, apă liniștită.
Învață-mă să fiu iubită.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s