Fum albastru se naște în bezna morbidă.
Printre frânturi de jaluzele, o rază blândă, dar timidă.
Tavanul se sprijină-n gânduri tăcute,
Răni grele. Amintiri acute,
Dar plăcute.

Un brad etern tronează peste drum,
Între ziduri de sticlă a rămas același fum. 
Ursul de pluș scrutează-adâncul întuneric,
Pe un perete roz, un ceas puternic, 
Dar nemernic.

Un crin bătrân se reazămă de vază.
Oglinda spartă, tristă, îl veghează.
Pe masă zace un stilou
Și patul gol se simte azi cavou.
Și fum din nou.