Ninsoare-n miez de iulie și miros de-nmormântare.
Eu iar nu pot să scriu.
Pictez sperând să Te-arăți în culoare,
Frumos și mare,
Cald și viu. 

Pictez urât, stângaci, în gri și mov,
De parcă n-aș mai ști picta
Și foaia-mi strigă:
Te rog! Te rog...

Am fum în gât și flori uscate pe cearșaf.
Mă simt captivă.
Ieri ce-am văzut prin sticlă astăzi văd prin praf
și smog.
Parcă e liniște, dar lumea-ntreagă-mi strigă
Te rog! Te rog...

                                                   –