Am reconstruit totul -
cu lacrimi și rate,
cu plase purtate pe tocuri în spate, 
cu disciplină mentală, speranță și dor,
cu lupte cu mine și puțin ajutor.

Am reconstruit totul -
mai solid ca nicicând,
din fiece bănuț muncit, din fiece gând, 
cu fiece plâns și râs și urlat,
Mulțumesc că ați fost mereu acolo 
și m-ați ascultat.

M-au ajutat câțiva oameni, m-au mai încurcat câțiva,
Mi-am mai și pierdut și recâștigat liniștea,
Mi-am mai și călcat pe inimă scrâșnind din dinți,
Am mai și căzut în genunchi, cu ochii spre sfinți.

Am avut de făcut lucruri grele - cele mai grele vreodată,
De învățat lecții crunte, de închis câte-o poartă -
A minții mele, 
a inimii ce tânjea câteodată
Spre trecut, spre confort, spre vicii, spre ceartă.
M-am împăcat cu Dumnezeu, cu voi, cu trecutul, cu mine,
Am învățat că deși nu simt că merit mai bine,
Pot să mă port ca atare și sa ma educ eu pe mine.

Castelul meu alb cu tavan înalt și lumină, 
E mai solid ca oricând din putere divină,
Și dacă acum 5 ani intram pe ușă căzută,
În genunchi plângând, de boală răpusă,
Deprimată, pierdută, bolnavă, speriată,
Acum sunt mai puternică și mai bună - 
Ca niciodată.

Sunt recunoscătoare pentru asta, pentru vânt, pentru ploi,
Și mulțumesc mai ales în fiecare zi pentru voi;
Că mi-ați salvat viața nu o dată și mi-ați fost alături mereu,
La fiece succes și zâmbet, dar și primii la greu.
Și sper că vedeți că n-am mai creat ca-n trecut,
Un castel de cărți ce la primul vânt a căzut.
Am la bază pe Domnul și-o fundație de lut,
Pereți înalți, groși și solid construiți,
Cărămizi puse cu suflet din rugăciuni de părinți,
Ferești curate ce privesc acum către cer,
Pe care ies mulțumiri pentru salvare și sper
Că sunteți mândri de mine cum sunt mândră și eu.

Va dedic creația mea și-ngenuchez din nou azi
Nu din lacrimi, durere, eșecuri, necaz,
Ci umilă, crescută, mulțumitoare,
Pentru fiece luptă, mai mică, mai mare
că deși a fost greu și m-am chinuit,
Mulțumită voua și cerului, 
am reușit.