Akasha

Deschisă. Crin stropit de rouă.
Larg, alb, înalt când fulgeră și plouă.
Mă mișc ca vremea.
Nu mai sunt stabilă.

Crescând cu vremea,
Nu mai sunt copilă.
Grijă de el. — Grijă de mine și de noi…
Să fie soare! M-am urât de ploi.

Să fiu puternică-n emoția și fragilitatea mea
Să fiu puternică din nou, sa fiu a ta.
Nu mă lăsa.
Ține-mă bine, nu mai știu nici cum mă cheamă..

Nu știu ce-nseamnă
când sufletu-mi geamă.
Nu știu sa plâng, să iau săgeți direct din plin,
Nu mă descurc prin soare și sub cer senin.
M-obișnuiesc încet, eu vin de prin războaie,

Cu crucea-n spate, stropită de ploaie,
Am crescut o luptătoare, o leoaică, sunt o veterană.
Dar vreau acum să fiu soție, prietenă și mamă.
Vreau să fiu blândă, apă liniștită.
Învață-mă să fiu iubită.

Mi-e sete de tine, de scris, de aerul rece…
Închisă-n castel văd iarna cum trece.
Prin geamul murdar lumina petrece
Și iar mi-e dor de El…

Nu am mai scris de mult, îmi era teamă ce-ar ieși,
Dar acum știu că am mai scris aici
Și știu cum pot iubi.

Sunt mai bolnavă dar mai împăcată ca oricând,
Îmi știu puterea fiecărui gând,
Știu să mă-ncarc din ceruri prin Cuvânt,
Acum învăț să trăiesc iarăși pe Pământ.

Știu stelele-astea, și pe mama o știu și și pe tine.
Și-acum învăț să mă mai știu pe mine.

Tribut celei mai iubite mame din Univers.
Au trecut ani de când nu ți-am mai scris un vers,
Au trecut lacrimi ce puternice ne-am șters
Și-au trecut luni de când nu te-am sunat prea des.

Îmi cer iertare, scumpă mamă mică,
Că sunt prea ocupată, obosită, încurcată,
Că sunt prea egoistă sau grăbită
Să-ți spun mai des cât poți fi de iubită…

Îmi cer iertare că îți mulțumesc prea rar
Că tot ce ești și știi mi-ai dat în dar,
Că tot ce faci e numai pentru noi,
Că ne-ai ferit de ploi, de tine și de noi,
Că ne-ai crescut cam singură, cam greu,
Că prin iubirea ta L-am cunoscut pe Dumnezeu.