Aș vrea s-auzi tot ce n-auzi, 
Să-mi spui poeme pe sub crengi,
Și pansament ud cu lumină
Să-mi șteargă lacrimile verzi.

Eram pân' de curând zăpadă -
Strălucitoare, albă, grea,
Acum m-ascund de lumea-ntreagă,
Să nu vadă mocirla mea.

Aș vrea să-mi iei în palmă chipul
Și să-l jelești, să-l oblojești,
S-ar scurge tot precum nisipul
Între degete mari, lemnești.

Eram pân' de curând alene
De mână-n cântec printr-o viață,
Acum n-am mână, n-am nici pană
Să-mi scriu grăbit-altă prefață.

Aș vrea să-mi vezi în rădăcină
Putreziciunea și tristețea.
Să știi că eu vin din Lumină,
Dar mi-ai smuls suflul, dorul, tinerețea.

Eram pân' de curând o pară -
Verzuie, plină și zemoasă...
Acum mă iubești într-o doară,
Iar miezul meu e negru și pucioasă.

Aș vrea să-mi vezi în ochi regretul
Scurs sângeriu în pergamentul
Din plânset de femeie ce a fost iubită.
Aș vrea să știi din nou să mă faci fericită.

Scrie-mi, suflete, scrie-mi.
Scrie-mi durerea, greul, libertatea.
Spune-mi, tocule, spune-mi,
Unde în lume să îmi las și eu pecetea.
Scrie-mi suflete, scrie-mi,
Un alt poem să îmi sting setea
De artă, Dumnezeu, de liniște, de oameni  — 
Buni.
De vechi salcâmi —
Ce ne-au văzut copii din vremurile-n care nu erau ecrane,
Ce nu știau decât să râdă și cereau numai bomboane.

Scrie-mi suflete, scrie-mi,
O altă odă înspre mulțumire;
Și recunoștință.
Scrie-mi poeme vechi, udate cu credință.
Mai fă suflete numai artă și lumină-n calea ta,
Nu mă lăsa s-ascult pe nimeni decât Poezia ta.

Un crin curat în stropi de rouă,

Un pic de soare când afară plouă,

Un zâmbet de copil care se joacă,

Un strop de viață peste lumea seacă.

O zână bună într-o junglă deasă,

În toiul iernii, a verii crăiasă,

Parfumul unei flori de tei

Și dragostea, iubirea ei…

Iubirea ei nemuritoare,

Puternică, biruitoare,

Ce iartă, stimulează și-ntărește

Și mângâie, îmbrățișează, ocrotește.

Tu, Soare de toamnă târzie,
Tu, frunză ce tremură vie,
Tu, lacrimă sfântă de cleștar,
Spune-mi ce are să fie 
Și umple-mă de har.

Tu, zâmbet de mamă-ocrotitoare,
Tu, mână duioasă, tămăduitoare,
Tu, iubire sublimă, infinită,
Ai milă de lumea ce moare,
De ura cutremurătoare,
De inima asta sfrijită... 

                                                                - 2010.

---

Cu negură în suflet, în ochi și în speranță,

Pornesc încet dar sigur, intru încet în viață.

Mi-e frică de-ntuneric, e groază și tăcere

Și totuși zumzet tare; îmi trebuie putere.

Înfrunt sensuri absconse, priviri întrebătoare,

Furori de răutate, de teamă și trădare.

Am umbrele alături a unori oameni care

Cândva au fost acolo c-un pic de alinare.

Am pozele alături a unor clipe care

Cândva mi-au smuls iubire și zâmbet și visare.

Am visele alături a unui suflet care

Credea în lumea asta atât de rea și mare.

N-am mai scris de mult.

Îți scriu Ție.

Îți scriu cu bunătate, dragoste și bucurie,

Îți scriu cu mulțumiri că ești aici cu mine,

Că ai trecut prin foc și greu și că-mi ești bine.

Mereu am crezut că eu sunt aici pentru tine,

Că tu ești cel mai mic, că-ți sunt scut și reper,

Că-s fileu și exemplu,

Că-s din foc și din fier.

Dar de la nimeni în veci n-am învățat cât de la tine…

Despre noi, despre lume, despre Adevăr, despre Bine…

Despre mine;

și Lumină, speranță și scop,

Despre mulțumire, curaj, credință, noroc,

Despre om, despre suflet, despre putere și greu,

Despre pace și viață, despre har, Dumnezeu.

Și când crești sub ochii mei pană la Cer și-napoi,

Îi mulțumesc Universului că te-a trimis pentru noi.

Că spirit mai înalt și mai sfânt

N-am mai văzut de când sunt.

Și tot ce atingi și-unde mergi devine Rai pe Pământ

Și tot ce rostești și ne cânți e Dumnezeu în Cuvânt.

N-ai să-nțelegi niciodată ce rol joci în viața mea,

Cum sunt mai feminină, mai bună pentru că tu ești in ea,

Cum caut un bărbat bun și curat că m-ai învățat tu mai bine,

Cum caut Lumină și Iubire în lume și-n mine,

Cum lupt mai departe din exemplul tău blând,

Cum îți mulțumesc că ești, că trăiești, că ai venit pe pământ.

Deci am să tratez ziua de azi anual ca pe cea a unui sfânt –

Am să postesc, am să donez, am să creez și iubesc,

Anual în numele tău ca cel mai sfânt Mulțumesc!

Că ne-nveți, ne iubești, că suntem martori la o minune

Și pentru că ești tu aici, ne bucurăm de-o altă lume.

La mulți ani binecuvântați!

Din toată inima, celui mai iubit dintre pământeni

   

Ești punctul meu slab —

Și forte.

Ești negru, ești alb, mi-ești sclav și stăpân.

Scoți tot ce-i mai sumbru din mine,

Scoți tot ce-i mai mare și bun.

Mi-ești sânge.

Mi-ești viață.

Mi-ești moarte.

Ești prost,

Ești frumos,

Ești nebun.