Fratelui meu

N-am mai scris de mult.

Îți scriu Ție.

Îți scriu cu bunătate, dragoste și bucurie,

Îți scriu cu mulțumiri că ești aici cu mine,

Că ai trecut prin foc și greu și că-mi ești bine.

Mereu am crezut că eu sunt aici pentru tine,

Că tu ești cel mai mic, că-ți sunt scut și reper,

Că-s fileu și exemplu,

Că-s din foc și din fier.

Dar de la nimeni în veci n-am învățat cât de la tine…

Despre noi, despre lume, despre Adevăr, despre Bine…

Despre mine;

și Lumină, speranță și scop,

Despre mulțumire, curaj, credință, noroc,

Despre om, despre suflet, despre putere și greu,

Despre pace și viață, despre har, Dumnezeu.

Și când crești sub ochii mei pană la Cer și-napoi,

Îi mulțumesc Universului că te-a trimis pentru noi.

Că spirit mai înalt și mai sfânt

N-am mai văzut de când sunt.

Și tot ce atingi și-unde mergi devine Rai pe Pământ

Și tot ce rostești și ne cânți e Dumnezeu în Cuvânt.

N-ai să-nțelegi niciodată ce rol joci în viața mea,

Cum sunt mai feminină, mai bună pentru că tu ești in ea,

Cum caut un bărbat bun și curat că m-ai învățat tu mai bine,

Cum caut Lumină și Iubire în lume și-n mine,

Cum lupt mai departe din exemplul tău blând,

Cum îți mulțumesc că ești, că trăiești, că ai venit pe pământ.

Deci am să tratez ziua de azi anual ca pe cea a unui sfânt –

Am să postesc, am să donez, am să creez și iubesc,

Anual în numele tău ca cel mai sfânt Mulțumesc!

Că ne-nveți, ne iubești, că suntem martori la o minune

Și pentru că ești tu aici, ne bucurăm de-o altă lume.

La mulți ani binecuvântați!

Din toată inima, celui mai iubit dintre pământeni

Icoană

Cea mai puternică prezență, cea mai sfântă icoană,
Cea mai sinceră părere de rău către cea mai bună mamă —
Pentru temeri, spaime, greutăți și durere,
Îți promit de-a pururi cea mai dulce mângâiere.

Îți dăruiesc de ziua ta o inimă nouă,
Făcută de mâna mea, ferită de rouă,
De ploi și furtuni, lacrimi și teamă,
S-o porți cu ușurare și mulțumire de mamă.

La mulți ani buni și vechi, sănătoși și frumoși, 
Să-ți fie inima plină de bucurii și nepoți,
Să-ți fie casa curată de neplăceri și tristeți,
Să te bucuri, să trăiești, să iubești, să mă ierți.





   


	

El.

Ești punctul meu slab —

Și forte.

Ești negru, ești alb, mi-ești sclav și stăpân.

Scoți tot ce-i mai sumbru din mine,

Scoți tot ce-i mai mare și bun.

Mi-ești sânge.

Mi-ești viață.

Mi-ești moarte.

Ești prost,

Ești frumos,

Ești nebun.                                                   

                                   

Copilărie

M-am înăsprit din scrum și din cenușă.

C-un strop de apă am făcut din ele o păpușă.

Cu ochii verzi și fruntea susă,

Îmbătrânită

Și buze mici, zâmbite din pirită.

I-a căzut cândva o mână, dar mie tot îmi mai e dragă,

M-a apărat cândva săraca singură de lumea-ntreagă

Și când mi-au aruncat-o nemilos în stradă,

Am gasit-o și am lipit-o cu tine.

Ceai cu mine

Mi-am spus că mă iubesc și mi-am făcut un ceai.

Mi-am spus că mă iubesc cum mă iubeai.

Cu flori și timp, atenție, mângâieri,

Mi-am spus că mă iubesc cum o făceai tu ieri.

Mi-am spus că am să cresc ca o pădure până-n zare,

Mi-am spus că am să cresc… cât tine, și mai mare! 

Am să am rădăcini adânci, tulpini înalte și culoare,

Mi-am spus că am să cresc c-un pic de apă și de soare.

Pe tine te iubesc altfel

Pe tine te iubesc altfel — 
Cum frunzele iubesc Cerul,
Cum păsările cântă Libertatea,
Cum sunt prețuite daruri 
Precum familia sau sănătatea,
Cum e iubită vara și-s admirate culmi,
Cum ții fragil și grijuliu un bebeluș în mâini.

Pe tine te iubesc cu dor, durere și înțelepciune,
Cu toate lucrurile rele și cu cele bune,
Cu viitor, trecut, probleme și tristeți
Și te-aș alege tot pe tine
De-ar fi să am mai multe vieți.

Pe tine te iubesc statornic ca stejarul
Și-nflăcărat mocnit și roșu-n sobă jarul.
Pe tine te iubesc etern, profund și liniștit
Și mulțumesc în fiecare sfântă zi că te-am găsit.

Vreau să îți fiu tot ce îmi ești tu mie,
Stâlp, strajă, cântec, Artă, poezie,
Cămin și scut, putere și noroc,
Lumină,
Mângâiere,
Apă,
Foc.

Sfântului meu Tată

Bătrân stejar, zâmbet de tată,

Iubit arhanghel…

Mi-a salvat el viața

Mult mai mult de o dată.

Cap de familie, bătrân și înțelept,

Mulțumită Ție mi-am ales bărbat cald, bun și drept.

Iartă-mă, bătrâne, 

pentru necazuri, riduri și durere…

Acum că am crescut pot să-ți fiu adiere,

Alinare

Că de-aia sunt Alina ta,

Să-ți fiu rază de aur, soarele din dreapta ta,

Ce-ți bate pe față dimineața cu blândețe,

Ce-ti mângâie fruntea de-acum și până-n sfântă bătrânețe.

Solstițiu

Ninsoare-n miez de iulie și miros de-nmormântare.
Eu iar nu pot să scriu.
Pictez sperând să Te-arăți în culoare,
Frumos și mare,
Cald și viu. 

Pictez urât, stângaci, în gri și mov,
De parcă n-aș mai ști picta
Și foaia-mi strigă:
Te rog! Te rog...

Am fum în gât și flori uscate pe cearșaf.
Mă simt captivă.
Ieri ce-am văzut prin sticlă astăzi văd prin praf
și smog.
Parcă e liniște, dar lumea-ntreagă-mi strigă
Te rog! Te rog...

                                                   –

Pastel

Fum albastru se naște în bezna morbidă.
Printre frânturi de jaluzele, o rază blândă, dar timidă.
Tavanul se sprijină-n gânduri tăcute,
Răni grele. Amintiri acute,
Dar plăcute.

Un brad etern tronează peste drum,
Între ziduri de sticlă a rămas același fum. 
Ursul de pluș scrutează-adâncul întuneric,
Pe un perete roz, un ceas puternic, 
Dar nemernic.

Un crin bătrân se reazămă de vază.
Oglinda spartă, tristă, îl veghează.
Pe masă zace un stilou
Și patul gol se simte azi cavou.
Și fum din nou.